Esthetique de la photographie 159736

Extrait / Introduction

Extrait / Introduction :

Etimologia cuvantului “fotografie” isi are originea in limba greaca (photos si graphé), insemnand literalmente “a desena cu lumina”. Initial, ea a fost perceputa ca un simplu procedeu mecanic si stiintific care permitea captarea rapida a realitatii. La scurt timp de la inventia sa insa, (recunoscuta oficial in 1839), fotografia a starnit interesul a numerosi artisti si oameni de stiinta. Acestia din urma au folosit fotografia pentru a studia si inregistra diverse fenomene fizice. Artistii au manifestat interes si asupra acestui aspect, dar au incercat de asemenea o explorare a altor cai ale reprezentarii foto-mecanice a realitatii. Atractia pentru fotografie a fost declansata de capacitatea acesteia de a capta mai multe detalii decat mijloacele traditionale la acel moment, precum pictura si sculptura. Nu a fost insa o opinie universal impartasita, iar aceasta a dat nastere unor indelungate controverse. La numai 20 de ani de la nasterea fotografiei, aceasta patrunsese deja in atelierele pictorilor, in laboratoarele savantilor, in cabinetele si casele tuturor oamenilor “moderni”, facandu-se necesara peste tot. Profesionalismul fotografiei a starnit frica unor pictori, care au vazut in aceasta o amenintare la adresa lor, datorata concurentei financiare, dar si artistice implicate. La finalul secolului XVIII, una dintre aplecarile principale ale picturii era reproducerea fidela a naturii, domeniul de excelenta al fotografiei. Cu siguranta relatia intre cele doua tehnici de reproducere nu era destinsa. Cu toatea acestea insa, numerosi pictori se foloseau de inlesnirile aduse de arta fotografica, pe post de material de studiu pentru lucrarea realizata. Pictorii solicitau serii de fotografii reprezentand acelasi subiect surprins in ipostaze variate. In mod special procedura se distinge in ceea ce priveste pictura nudurilor, cu avantaje aduse din mai multe directii. Sub aspect financiar, fotografia permitea artistilor costuri mult mai reduse fata de cele aferente solicitarii unui model uman. Dar mai important era aspectul estetic, deoarece tehnica permitea surprinderea corpului uman in intreaga sa complexitate, artistul nemaifiind nevoit sa se confrunte cu un model aflat in permanenta miscare, ci cu unul static, dispus sa fie studiat timp indelungat. Dar in ciuda acestui fapt, de-a lungul istoriei sale fotografia a fost considerata mai putin valoroasa si importanta decat pictura, sculptura, dansul sau teatrul. La momentul nasterii sale, dar si mult timp dupa aceasta, fotografia a fost complet indepartata de conceptul de arta. O demostratie puternica in acest sens a fost facuta de catre desenatorul si caricaturistul Nadar, care a realizat o reprezentare a personificarii fotografiei care cerea sa i se acorde un loc intr-o expozitie de arta, si o a doua, in care pictura o arunca afara cu brutalitate.

Plan

Plan :

“Este fotografia o arta?” poate parea, in prezent, o intrebare fara sens. Cultura promovata la nivel universal ne-a inoculat ideea ca o caracterizare corecta a fotografiei este “o forma de arta”, si nu “un procedeu mecanic, chimic si fizic”. Suntem obsnuiti sa admiram o fotografie, mai mult decat sa o privim, sa cautam mesajul si emotia transmise prin intermediul ei, sa vedem dincolo de simplul obiect reprezentat iar, in final, sa pastram o puternica senzatie asupra fotografiei observate. Dar pana la cucerirea acestei pozitii, fotografia a avut de parcurs un drum lung si plin de piedici, in principal datorita opozitiei artelor deja recunoscute ca atare si a sustinatorilor acestora.. Cand fotografia a fost descoperita, artistii au crezut ca aceasta va declansa inceputul decaderii artei, dar s-a dovedit (cu mult efort) ca fotografia a fost “un aliat al artei, un mijloc de educare al gusturilor mai puternic decat sute de academii de design” .

Signaler un abus